Blogul Sf.Sisoe

Aseară, sâmbătă, am fost invitat la o masă cu un grup de americani. Am zis să fac câţiva paşi pe jos. De la Piaţa Unirii, am luat-o pe strada Franceză. Primul lucru care m-a frapat a fost faptul că poarta de intrare la grădina Hanului lui Manuc era ferecată. Putem citi în Wikipedia o istorie pe scurt a hanului, întemeiat de Manuc, pe numele său adevărat Emanuel Mârzaian, un armean născut în actualul Russe, cunscut şi ca Manuc Bei. Construcţia hanului s-a încheiat în 1808. Soarta sa este incertă acum şi nici site-ul nu mai funcţionează.

Mergând mai departe, am constatat un act de manelism dâmboviţean. Un alai de nuntă, în frunte cu mirele şi mireasa, pătrunseseră fraudulos în incinta care găzduieşte Curtea Veche şi făceau fotografii în diverse ipostaze clasice de nuntă, făcute acolo ca să stârnească invidia prietenilor şi admiraţia nepoţilor. Curtea Veche a fost prima curte domnească din Bucureşti şi a devenit nefuncţională după incendiul din 1718, care a distrus aproape întregul Bucureşti, şi după cutremurul din 1738. Din păcate, importantul monument istoric a fost lăsat multă vreme în paragină şi nici acum nu este în prea bună măsură valorificat.

Mergând mai departe pe strada Franceză, am dat de restaurantul unguresc St.George. Nu pot înţelege de ce se numeşte aşa, englezeşte, când se putea numi foarte ungureşte, Szent György. Uitându-mă puţin pe site-ul restaurantului, nu neg că m-ar atrage să-l vizitez cel puţin o dată.

Pe partea dreaptă a străzii, am dat de Studioul Casandra al UNATC. Arată dezolant. O clădire veche şi coşcovită, cu geamuri sparte. Aflu dintr-un articol că respectiva clădire este în renovare, ceea ce nu se vede, şi că a fost revendicată de vechii săi proprietari. Actorii cer ca, în cazul în care aceştia vor câştiga procesul, să fie despăgubiţi în bani şi teatrul să rămână al actorilor şi studenţilor.

În fine, ajung la Caru cu Bere, destinaţia mea. Despre acest loc, într-un articol viitor.