Amintiri din epoca de aur
>> luni, 5 octombrie 2009
Zilele trecute, am văzut filmul Amintiri din epoca de aur. După succesul de la Cannes cu 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, Cristian Mungiu a vrut să facă altceva: "Pentru filmul Amintiri din Epoca de Aur, am adunat laolaltă, împreună cu Hanno Höfer, cele mai simpatice legende urbane din perioada comunistă. Ele circulau uneori ca bancuri, alteori cine le spunea pretindea că ştie el precis cui s-au întâmplat. Eu am ales şase dintre legendele culese, pe cele mai hazlii şi mai relevante pentru perioadă şi le-am transformat în scenarii. După ele, am turnat cele două părţi ale filmului Amintiri din Epoca de Aur: Tovarăşi, frumoasă e viaţa! şi Dragoste în timpul liber." Eu am văzut prima parte, a doua urmând să apară pe ecrane la sfârşitul lui octombrie 2009.
Fără a apela la actori din linia întâi, Cristian Mungiu reuşeşte, alături de ceilalţi regizori care au colaborat la film (Ioana Uricaru, Hanno Höfer, Răzvan Mărculescu, Constantin Popescu), să redea într-un registru hazliu vremurile pe care unii dintre noi le-am trăit. În ciuda amintirilor nu întotdeauna plăcute pe care le avem din acea vreme, zugrăvirea lor cu pensula comediei face experienţa mai plăcută. Regizorii folosesc şabloanele vremii, cu tuşe groase, pentru a recrea atmosfera specifică anilor înainte de 1990. Filmul reuşeşte să sugereze atmosfera convenţională a acelor ani, în care oamenii erau esenţialmente asemănători, dar obligaţi să se supună canoanelor politice ale vremii. Deşi uşor, filmul merită văzut.
Fără a apela la actori din linia întâi, Cristian Mungiu reuşeşte, alături de ceilalţi regizori care au colaborat la film (Ioana Uricaru, Hanno Höfer, Răzvan Mărculescu, Constantin Popescu), să redea într-un registru hazliu vremurile pe care unii dintre noi le-am trăit. În ciuda amintirilor nu întotdeauna plăcute pe care le avem din acea vreme, zugrăvirea lor cu pensula comediei face experienţa mai plăcută. Regizorii folosesc şabloanele vremii, cu tuşe groase, pentru a recrea atmosfera specifică anilor înainte de 1990. Filmul reuşeşte să sugereze atmosfera convenţională a acelor ani, în care oamenii erau esenţialmente asemănători, dar obligaţi să se supună canoanelor politice ale vremii. Deşi uşor, filmul merită văzut.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu